Se intimpla ceva cu noi , pedagogii. Ne captusim viata cu atita lene, ca nu este prea simplu sa scoti la iveala adevaratele noastre valori. Dar mai permitem noi sa avem adevarate valori? Mai incercam dorinta de a ne promova anumite virtuti?
Superficiali si plictisiti pasim pragul scolii . Am acoperit cu uitare fiorul cela din suflet, chemat de bucuria unui succes. Zilele si-au schimbat culoarea , toate se aseamana prin monotonie si plictiseala. Lectiile trec, timpul alearga, in carnete de munca se aduna "experienta".
Ai uitat cum se ride , ai uitat adevarata bucurie a unei lectii reusite, esti o umbra ce treci prin viata copilului, fara a emana caldura.
Nu te mai implici, pentru ca nu se plateste, iar pentru ce se plateste , consideri , ca te consumi suficient de mult...
Ramine in asteptare , coplesit de iluzii desarte, dornic sa afle ceva de la tine, elevul, poate unul singur, doar unul, cel care nu poate astepta sa ne treaca noua proasta dispozitie.
Комментариев нет:
Отправить комментарий